Sunt expert dar ma tratez..

In evaluarea, selectarea, contractarea respectiv implementarea unui proiect un rol foarte important, ignorat de cele mai multe ori, il are expertul verificator. Atunci cand ma refer la „rol important” credeti-ma ca stiu ce spun. De -a lungul timpului am intalnit 2 categorii de oameni :

1. Expertii carora nu le pasa de ceea ce se intampla, de consecintele faptelor lor, cei a caror viziune se opreste in cei 2 mp ai biroului. Si fata de ei, as vrea sa-mi manifest un „fel de revolta” pentru ca nu pot intelege cat de importanta este de fapt activitatea lor si cum pot influenta viata unui om – acel fel de revolta pe care probabil il simtim cu toti cand ne referim la sistemul de sanatate din Romania sau la sistemul de justitie din Romania, impotriva caruia iti exprimi gandurile insa el ramane prezent. Si aici as vrea sa -mi spun un gand pe care mi-l amintesc mai des decat mi-as dori – o dna procuror invitata la o emisiune isi exprima  cu o lejeritate uluitoare parerea despre un om inchis pe nedrept – se mai intampla si erori.  Pot sa inteleg termenul de „eroare”, doar nu traim intr-o lume perfecta. insa nu pot sa inteleg, si nici nu imi doresc, cum de putem trece asa usor peste o „eroare” ,  insa  as vrea sa intreb un astfel de om:  Si daca ti s-ar intampla tie??.

Si revenind la subiect, din punctul meu de vedere, o persoana aflata in aceasta functie, ar trebui inainte de toate sa stapaneasca o baza serioasa de informatii  pentru ca natura proiectelor difera atat de mult in PNDR.  Pe langa latura profesionala, care sigur este ceea mai importanta, trebuie sa nu uiti sa fii „om”.  Pot sa inteleg ca trebuie sa existe o „triere a proiectelor” inca de la faza de eligibilitate insa nu pot intelege motive absurde – care probabil ar starni amuzamentul, nu pot intelege  comportamentul de superioritate acutizata si tratamentul jignitor – in definitiv institutia functioneaza datorita solicitantilor. Ma intreb asa, ce ar fi institutia fara cereri de finantare sau fara dosare de plata? De altfel, a devenit tot mai des intalnita in ultimul timp, fuga de responsabilitate a expertilor. As putea  sa o inteleg in lumina ultimelor evenimente – prin care verificam proiecte din 1900 toamna si le declaram neeligibile pe baza regulilor actuale.. un „talmes-balmes”.

2. Expertii pentru care respectul meu nu are limite, persoane cu experienta si mai presus de toate „OAMENI”. Sa depui o cerere de finantare nu este usor – nici din punct de vedere al crizei de timp, al relatiilor cu institutiile si nici din punct de vedere financiar. Si aceasta parte financiara este partea ceea mai sensibila – indeplinirea conditiilor minime de eligibilitate necesita efectuarea unor cheltuieli si aici avem ceva exemple: infiintarea firmei, achizitionarea terenului, cladirii, acte notariale, obtinerea de documente in regim de urgenta, costuri pentru avize, autorizatii, costuri privind studiile de teren: topo, geotehnic, proiectare, consultanta..al…de multe. Si uite asa sunt experti care inteleg toate implicatiile depunerii unui proiect si iti acorda o sansa. Sa poti sa ai o sansa e un lucru tare important!

Despre ei as vrea sa spun ca  sunt acei oameni care cred  in ceea ce fac si o fac cu placere..iti dau raspunsuri clare si concise si nu un raspuns mai „cetos” decat intrebarea. Sunt acei oameni care inteleg cand procedura are o eroare si incearca sa schimbe prin adrese peste adrese situatia..sunt acei oameni inca conectati cu realitatea. Sunt acei oameni carora pozitia nu le schimba comportamentul..nu capata ” aer de cer”:))

Iar pentru tot ceea ce sunt oameni acestia nu pot decat sa am inca o speranta in PNDR – sa stiu ca inca sunt oameni profesionisti in fata carora MA INCLIN!!