O idee, un proiect  si munca colosala, cam astea ar fi ingredientele unei afaceri de succes finantata din fonduri europene in Romania.

Proiectul intocmit, sau mai pe intelesul tuturor cererea de finantare, trebuie sa respecte toate conditiile si prevederile ghidului solicitantului, a manualelor de procedura si bineinteles legislatia nationala si europeana in vigoare.

Insa, inainte de toate, primul document cu care un potential solicitant sau un consultant intra in contact este ghidul solicitantului. Evident ca in urma lecturarii acestuia persoana in cauza ar trebuie sa aiba foarte clar in minte toate aspectele si sa poata trece la treaba fara nici un fel de indoiala. Dar ce ne facem atunci cand in loc de claritate, ceata devine si mai densa si paranoia ia locul logicii? Evident noi, romanii, avem un stil special de a numara de la 1 la 10 ori de a scrie ” Ana are mere”. Stiu suntem speciali, din 2 cuvinte putem face 9, si din 10 pagini 30. Insa acest atuu al nostru ne ajuta de fiecare data?

Modul in care citim, recitim si  interpretam informatiile  din ghidul solicitantului ori din manualele de procedura nu coincid intocmai cu ceea ce a dorit ministerul de resort sa transmita. Desi cu toti vorbim si intelegem aceeasi limba, socoteala de acasa nu se potriveste intocmai cu ceea din targ.

Responsabilitatea noastra a celor care intocmim proiecte este sa intrebam si sa clarificam unele aspecte ce pot fi decisive pentru eligibilitatea unui proiect, dar ce te faci atunci cand nu stii pe cine sa intrebi ori raspunsul primit este o ridicare din umeri sau mai nou neasumarea responsabilitatii.

Acest gen de atitudine devine o problema tot mai activa pe care institutiile statului o au. Si intamplarea suna cam asa: O buna cunostinta de a mea trece la intocmirea cererii unice de plata pentru subventiile APIA si evident omul citeste materiale informative si ajunge la concluzia ca are nevoie de clarificari. Prima oprire: primaria. Raspunsul primarului si a persoanelor implicate ” Mai nu stim nimic, deocamdata totul este neclar, dar mergi tu la APIA judetean si vezi ce spun, cum se rezolva speta respectiva si vii sa ne spui si noua”. A2a oprire: raspunsul persoanei insarcinate sa se ocupe de cererea lui de plata „Nu stiu si nici nu iti pot da un raspuns pentru ca nu stiu clar si apoi daca iti dau un raspuns si nu e bine, este vina mea. Si intr-un final trebuie sa stii legislatia in vigoare si sa te documentezi, nu sa vii si sa pretinzi raspusuri. Mai bine mergi si intreaba la APIA judetean”. A 3a oprire: Apia judetean – omul primeste o speta de rezolvare. Acum intreb si eu, ca un bun roman si platitor de taxe:)), mai nene dar daca tot nu stiti si va este frica, noi ce ar trebui sa facem? Pe bune am ajuns de rasul – plansul. Nimeni nu stie nimic, in primarii este o vraiste totala si in restul institutiilor la fel. Acum avem o lege, maine alta, poimaine revenim la prima. Oki, am inteles suntem in restructurare de vreo 25 de ani, dar mai dureaza mult? Adica atunci cand a inceput restructurarea acestui stat eram de jumatate de metru si acum am fire de par alb in cap si voi in acelasi stadiu sunteti? Sper ca macar pe vremea cand copilul meu va avea jumatate de metru sa avem si noi un sistem functional.

O alta uimire a mea, chiar de astazi, este un reportaj din emisiunea Viata satului, foarte interesanta de multe ori, recomand. Motivul zazaniei nu prea conteaza insa pozitiile celor 2 tabere sunt dementiale. Prima tabara – legumicultorii din zona Matca, suparati nevoie mare pe minister pentru noile carnete pe care trebuie sa le aiba la vanzare. Pe langa fuga de fiscalizare sau cum o mai numi-o ministerul, vorbim, destul de clar, de faptul ca oamenii sunt foarte prost informatii si nu li se explica de ce trebuie sa faca asa, care sunt beneficiile si avantajele si mai presus de toate ce trebuie sa faca, cum se aplica legea. Oamenilor li se ofera informatii trunchiate si atat. Intr-un fel este de inteles, cei mai multi oameni de acolo, nu sunt scoliti, nu inteleg termeni de om cu scoala. Pentru ei clar trebuie sa faci un minim efort si sa explici cum trebuie, asta daca vrei sa respecte legea si nu sa caute modalitati sa o incalce. A2a tabara: secretarul de stat Dumitru Daniel Botănoiu, raspunsuri clare si la obiect privind toate intrebarile legumicultorilor, insa la fiecare raspuns „asa cum prevede legea” sau ” asa cum este stipulat in lege”. Analizand raspunsurile omului este clar ca prevederea legala este una buna, insa termeni legislativi greu de inteles mai departe de Bucuresti. Pai mai nene exista 2 rezolvari: 1. scrie legislatie clara, scurta si cuprinzatoare pe intelesul tuturor sau macar a oamenilor din primarii (pentru ca ei sunt cei care trebuie sa iti predea informatia mai departe) sau 2. ia si scoleste toti oameni din institutiile de resort, daca vrei sa fii inteles.

Si pentru ca am plecat de la ghidul solicitantului si am ajuns la exemple concludente din tara noastra draga, sa revenim, zic! Parcursul informatiilor din ghidul solicitantul este cam asa: probabil pleaca de la o idee clara si normala insa prost asezata in pagina (eu chiar sper ca este asa si nu soparlitze) si ajung la destinatar sub zeci de mii de forme si idei. De exemplu, in piata inca este o neclaritate cu privire la definitia tanarului fermier din ghidul 4.1. Fiecare citeste si interpreteaza dupa cum ii tuna, insa problema este ca agentia a observat ca exista o neclaritate in acest sens si da un raspuns clarificator. Evident in acelasi stil. Si lasand la o parte toate parerile si de o parte si de cealalta, eu nu inteleg de ce un proiect trebuie sa fie „la noroc”. Adica in mintea logica a omului: avem conditii clare, le indeplinim, suntem eligibili. De ce trebuie sa facem analiza textuala? De ce trebuie sa ne intrebam ” da oare aici ce a vrut sa spuna poetul”. Pe bune acum nu activam in domeniul literaturii si a filosofiei, avem nevoie de informatii clare de la voi nu din interpretarile noastre. Si este absolut normala solicitarea noastra. Nu este nimic nelalocul lui sau in afara legii.

Pentru ca sperantele devin din ce in ce mai slabe, si pentru ca nu am invatat nimic din experienta anilor trecuti(probabil ca am pierdut altruismul si dorinta de munca), sfatul meu pentru toti cei care doresc sa acceseze fonduri europene este sa nu va temeti sa intrebati! O sa aveti o surpriza atunci cand nu veti avea un raspuns (pentru ca nici ei nu il au), insa continuati cu intrebarile, nu mai depuneti proiecte „lasa ca merge si asa” pentru ca inainte mult mai este si surprizele vor fi mai dureroase mai tarziu.


3 Comments on “Comunicarea la romani!”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Sorin Georgescu says:

    La cate descinderi, perchezitii si arestari vad in tara, ma indoiesc ca cineva mai are curaj sa acceseze fonduri europene. Institutiile de forta ale statului nu lucreaza pentru romani ci pentru UE. Prin urmare, acele soparlitze de care vorbeai in articol sunt „necesare”

  2. Oana says:

    bravo

  3. Brezeanu Florin says:

    Cred ca ati punctat excelent ceea ce nu se doreste a se realiza atat in agentie cat si in minister, respectiv o legislatie nationala coerenta, un ghid clar si specialisti (nu obligatii, neamuri sau oameni de partid)care sa aiba curajul sa-si asume raspunderea in actele si masurile intreprinse. Persoanele incomode care nu raspund comenzilor sunt expulzate din sistem prin diverse metode (ca in cazul meu-dosar intocmit impreuna cu partenerul DNA-SRI, pentru refuzul de a sanctiona beneficiarii pentru „conditii artificiale” inainte de aparitia R 65/2011.

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>