Nu sunt specialist, nici nu am privit niciodata lucrurile printr-o asemenea prisma, insa incep sa tind a crede ca sistemele din Romania au ajuns intr-un impas. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce nu cunosc, insa ca si exemple, daca ar fi sa ne gandim la educatie si la sanatate cred ca ne apuca plansul, despre modul in care cladirile arata, despre conditiile oferite, despre comportamentul oamenilor de acolo, despre multa dezordine ce tine loc de ordine. Dar sa vorbim despre fondurile europene, nu reprezinta o activitate cu vechime in Romania insa cu destula experienta de acum si pentru ca eu, asa cum am mai spus, ma simt acasa vorbind despre,  merita sa facem o mica analiza. Indiferent ca vorbim despre fonduri destinate agriculturii, mediului urban, domeniilor sociale, IMM-urilor, pescuitului si acvaculturii, mediului, am ajuns la un nivel in care ne-am incurcat. Ceasul ticaie intr-un mod sacaitor, septembrie se apropie cu pasi destul de repezi, timpul nu poate fi controlat, oamenii se afla intr-o panica totala si odata cu ea tot sistemul de lucru este dat peste cap, teama a inlocuit entuziasmul, oamenii din cadrul institutiilor nu mai fac fata cererii de procesare a documentelor (nici nu vreau sa ma gandesc la activitatea lunii septembrie), procedurile sunt prea stufoase si am ajuns sa ne acoperim in munti de hartie. Vedem cativa oameni entuziasmati de noul program insa starea lor e doar a lor si atat. Invitatia mea pentru ei este sa faca putina munca de teren, nu strica nimanui, si  in final iti ofera perspectiva adevarata a lucrurilor, stiti cum e socoteala de acasa nu se potriveste cu ceea din targ.

Am ajuns sa vorbim atat de mult despre „proceduri”, despre „respectarea procedurilor” incat am uitat de logica lucrurilor. Pur si simplu vedem o lista, incepem a bifa si atat, importanta proiectului, necesitatea si oportunitatea lui paleste in fata unei proceduri „bine intocmite”. Cat de mult ar insemna proiectul Acela pentru dezvoltarea locala, pentru bugetul de stat prin plata taxelor si impozitelor, pentru cresterea numarului de locuri de munca in comparatie cu o procedura mecanica si lipsita de logica???  Ideea este ce putem face noi ca oameni, ca sistem, ca tara? Putem vreodata in viata asta a noastra sa ne ridicam in picioare si sa spunem clar si raspicat: DE AJUNS!? Haideti sa fim normali, sa nu mai producem anomalii ce par normale, sa incetam a ne mai crede Dumnezeu!

Probabil ca intrebarea care ne vine imediat in minte este: Cum am ajuns la procedurile astea? Pai un raspuns simplu ar fi ca cei care le intocmesc nu au implementat in viata lor un proiect, nu au parcurs etapele „perfecte” pe care le-au creat! Au impresia ca in realitate este atat de simplu precum este scrierea unui pagini! Ei bine nu este! Propunerea mea pentru MADR: in ceea ce priveste specializarea personalului ce intocmeste manualele de procedura – simularea implementarii unui proiect de la contractul de finantare si pana la ultima transa de plata (desi nu ar strica si cererea de finantare), sau mai bine zis joaca de consultantul. Si atunci garantez eu ca nu mai vedem asemenea prostii! Acest „schimb de experienta” este tratamentul corect! Rezultate garantate! Probabil ca in timpul implementarii vor avea aceleasi afirmatii ca ale noastre:))! Oricum am vazut suficiente afirmatii nepotrivite, conform carora consultantul este oaia neagra a sistemului, numele lui fiind in toate listele de „asa nu”. Ei bine, pentru toata lumea care inca nu a invatat sa isi evalueze iesirile publice, tv sau reviste de specialitate, consultantul incearca intotdeauna sa impace si capra si varza, sa dea explicatii expertului si beneficiarului si sa creeze o punte de legatura de fiecare data! Ar trebui sa le fie un pic rusine celor care nu pot aprecia efortul si munca depusa pentru implementarea unui proiect! Inseamna ca nu au inteles pentru ce sunt acolo si care sunt obiectivele lor!

 

 

 

 


0 comentarii la “Sistemul Fondurilor Europene In Romania”
Comentariul tau