Ion si Vasile „au pus-o de un proiect”

Si se facea asa: ..Era toamna tarzie a anului 2009..an de inceput in „prinderea de experienta” pe plaiurile mioritice intr-ale fondurilor europene. Atat expertii cat si beneficiarii aflati inca in „febra” fondurilor  europene dupa anul de repaus 2007 si unul de inceput 2008, primeau, respectiv, depuneau proiecte fara o baza prea vasta despre regulamentele europene in vigoare de prin 2005-2006…regulamente ale Comisie Europene pe baza carora se intocmeste un Plan de dezvoltare pentru o perioada de finantare..in speta 2007-2013.

Si revenind in poveste..se facea asa..toamna tarzie, Ion, „lovit de lumina” fondurilor europene..pleca la oras sa caute un „sfatuitor autorizat intr-ale proiectelor”.. Zis si facut, se gasi sfatuitorul si se incepu lucrul. Ca in orice tara care respecta d’a fir-a-par definitia birocratiei..Ion incepu a scoate documente, avize, autorizatii, ca totul sa fie bine.. si intr-un suflu depusese proiectul. Bucuros de reusita lui, dupa depunerea proiectului,..indreptandu-se spre casa..pe ulita satului..il intalni pe bunul sau vecin Vasile, venind de la oras..un pic ostenit de greutatile cotidiene. „-Noroc Vasile!”; „- Noroc Ioane! Ce faci omule, de unde vii?” „-De la oras Vasile, Am fost si-am depus un proiect de pensiune Agro… greu nene…tare greu..” „Cum asa, zise Vasile, cum ai facut” „Pai, am gasit un consultant si m-am sfatuit cu el de m-a ajutat.. pe bani grei nene.. sa fac un proiect” „Mamaaaaa, vreau si eu – zise Vasile- da-mi numaru de telefon al persoanei”

Si Vasile merse la consultant… si ce mai tura-vura… facu si el un proiect… de agro.

Perioada de evaluare fu scurta si in primavara anului 2010, Ion si Vasile semnara contractul de finantare..si incepura implementarea..ce nu fu usoara: dosare de achizitii lucrari, dotari, servicii, acte aditionale la contractul de finantare, transe de plata…si la transe de plata sa facem un popas.. Dupa executarea cam a 40-50 % din constructie..Ion si Vasile depun primul dosar de plata..acesta se evalueaza..si primesc valoarea aferenta ajutorului nerambursabil din prima rambursare.. Bucurosi nevoie mare..ca proiectul lor prinde radacini, cu siguranta faptului ca banii chiar se primesc si ambitiosi nevoie mare apelara la o banca sa obtina restul de bani necesari finalizarii investitiilor..primira creditul si finalizara lucrarile..

Dupa o perioada lunga de implementare, cu bune si rele, cu multi mc de hartie..veni si ultimul hop – decontarea ultimilor bani. Dupa intocmirea dosarelor de plata (revin si spun, in prisma unui stat birocratic..cu declaratii de conformitate a toturor mat. folosite, autorizatie de construire, procese verbale, programe de urmarire si control, buletine de analize si incercari, agremente tehnice, proces verbal de repectie finala, situatii de lucrari, devize servicii, condica de betoane, decizie de numire RTE si diriginte de santier, facturi, ordine de plata, extrase de cont, confirmari de cont, etc.), se trecura la verificarea lor de catre „experti”.

In urma verificarii lor..se constata de catre „experti” ca se incadreaza la categoria „conditiilor artificiale” si ajutorul incasat deja se va returna agentiei iar ultima transa nu se va mai deconta..

Muti de uimire si cu grija indatorarii la banca cei 2 se prezentara la agentie, ca doar inainte sa mori macar sa stii motivul. Comportamentul expertilor..stana de piatra sau expert cam acelasi lucru. Motivul = conditii artificiale, analizate si dezbatute intr-o nota interna din luna aprilie 2013, o nota care se aplica inclusiv retroactiv. Corect sau nu, rezultatul acelasi = returnarea banilor.

Si acum vii si te intrebi in felul urmator cum sa fie vorba despre conditii artificiale in conditiile in care vorbim despre indicatori gen: – acelasi amplasament al investitiei – acelasi consultant, – acelasi titlu de proiect ??

Pornirea tavalugului trebuia sa fie de la inceputul programului..de la ghidul solicitantului..nu asteptarea „luminarii in departamentul expertilor” in conditiile in care pana la momentul aparitiei notei toate proiectele au fost depuse si finantate bine mersi. Din pacate aceasta poveste nu are cum sa se termine cu „Si au trait fericiti ca doi vecini pana la adanci batraneti”

Si acum… iesind din cadrul basmului povestit…. va spun urmatoarele. Am studiat rapoartele de selectie pe masura 313 din perioada 2009-2011 si am gasit foarte multe proiecte care pot fi incadrate cu usurinta la „crearea de conditii artificiale”. Ce facem cu ele? Asteptam finalizarea lor si apoi „le dam la cap”?. Oameni buni… nu va bateti joc de semenii vostri pentru ca aici am gresit cu totii.